marți, 15 decembrie 2009

this trumpet in my head

- Nu eşti aici.
- Ce vrei să spui? Sînt chiar în faţa ochilor tăi, abia ce am intrat pe uşă, mi'a intrat apă în ghete, mi'au îngheţat mîinile, îmi curge nasul şi mă pîndeşte o migrenă. Nu pui de un ceai? Din acela cu bucăţi de portocale.
- Spun că nu eşti aici, nu fizic, ci că lipseşti, te'ai ascuns pe undeva, crezi că nu'mi dau seama? Tu încă ai impresia că nu te cunosc, că nu'ţi pot stabili stările, fricile şi tentaţia de a fugi.
- Şi dacă e aşa, dacă poţi, dacă mă ştii pe dinăuntru atît de bine, de ce nu ştii şi că în astfel de momente ar trebui să mă laşi în pace, să'mi desenez demonii, să le pun frînghii şi să'mi joc nebunia? De ce crezi că, vorbind aşa cu mine, mă vei salva de ceea ce tu crezi că îmi face rău?
- Pentru că te iubesc, iubindu'te nu'ţi pot accepta singurătăţile.
- Pentru că mă iubeşti egoist, pentru că ţie îţi e frică de frica mea, pentru că vrei să mă aduci înapoi de undeva unde singură mi'am croit drumul, şi toate astea în loc să'mi faci un ceai fierbinte şi apoi să mă iei în braţe.

4 comentarii:

mosu spunea...

mmm… eu cred ca treaba asta cu demonii, numiti popular si pitici din cauza numarului mare de indivizi ce se pot strange pe unitate de volum, precum si a felului in care tropaie pe creier ca soldatii peste podul de piatra, a fost intotdeauna tratata de gresit….
demonii nu se trateaza cu franghii si… desi trebuie sa recunosc ca tratarea lor cu ceai negru in care plutesc bucati mari de portocala si un strop de esenta de rom aduce unele imbunatatiri ale abordarii, in esenta lucrurile nu se schimba foarte mult
demonii trebuie asezati in fotolii moi cu perne mari inflorate, tratati cu tarie, whisky, votca, tuica dupa preferinte, trebuie invitate demonite cu mijloc subtire si ochi galesi, trebuie dat drumul la muzica (ceva mai bubuitor, un rock sa zicem, dar n-ar strica de exemplu nici un swing sau un cha-cha cu dutevino), trebuie aprinse toate luminile, eventual si veiozele si trimisi vecinii la plimbare, trebuie adus cate ceva d-ale gurii (mmm…… aici fiecare poate sa inteleaga si sa aleaga ce vrea) si….. cam asta-i!
in cel mai scurt timp demonii vor deveni sclavi, se vor incolona ca fetele de la capalna si vor purcede orincotro va dori cantaretul din fluier…. baaa… la cerere pot deveni si stele umede pe cer, caz in care fluierul poate fi doar dintr-o clipire de pleoapa transformat in luna plina…

delaskela spunea...

iubirea nu accepta usor singuratatea

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, eu nu vreau să'mi tratez monştrii, mie îmi place să mă cert cu ei, nu vreau să le fac pe plac :)

zenobia spunea...

Sorin, singurătatea ştie cum să accepte iubirea?