joi, 10 decembrie 2009

Zingiber officinale

Degetele bat aritmic pe capacul cutiei roşii, desenată în detaliu cu doi oameni acoperiţi de'o umbrelă mare, mergînd prin ninsoare, probabil spre casă, cu braţele pline de cadouri. Pensula indiferenţei din această seară ar trage dungi negre, simetrice, monotone, paralele.
Cutia ascunde biscuiţi cu ghimbir, subţiri şi tari, cu un gust puternic şi răcoritor.
Le'aş fi asociat, dacă nu ar fi fost lenea, cu un ceai de caramel, apoi mi'aş fi dat cu cremă picioarele obosite.
Pe ghimbir l'am mai văzut în componenţa unor acadele împotriva răului de mişcare. Este bogat în uleiuri eterice, constituie un bun remediu în tratarea răcelii şi dă prospeţime şi aromă misterioasă mîncărurilor.
Îmi dau seama că ziua de azi are drept semn distinctiv lipsa cafelei de orice fel, nici măcar un pliculeţ instant şi diluat, nici cafea la filtru, nici cafea la ibric, nici măcar o ciocolată caldă.
Mă simt un pic pierdută prin mine şi prin bucăţile de oglindă pe care le las în urmă, cu fiecare om pe care'l uit, cu fiecare cuvînt anapoda , cu fiecare pas greşit, cu fiecare zîmbet strîmb, cu fiecare zi care trece fără să'mi dau seama dacă mai sper ceva.
Îmi e din ce în ce mai frig. Un ceai de ghimbir, vă rog.

2 comentarii:

derelict spunea...

Exista si asa ceva, zile fara cafea? N-as fi crezut niciodata. Esti sigura ca... ?

zenobia spunea...

da, sînt sigură. dar nu o să se repete, promit:)