realitatea din vis sau viceversa

Mi'era somn, aproape că nu'mi mai puteam ţine ochii deschisi, inapoia pleoapelor se contura o lume de vată, in care să'ţi afunzi genele si să uiţi ce'i dincolo, pe cărările realului.
Stiam,trebuia sa te astept. Iti uitasei cheile, interfonul era stricat, asteptam telefonul tau, sa cobor sa'ti deschid usa de la intrare. Ma bagasem imbracata in pat, mi se parea ridicol sa'mi pun pijamalele cu ursuleti si sa intalnesc vreun vecin pe scari, desi la o asemenea ora teoria mea era departe de posibil. Ma straduiam sa gasesc un punct de echilibru, jumatate din mine deja visand, cealalta cu mintea ascutita, atenta la zgomote, lumini si umbre, cu mina inclestata pe telefon, sa nu cumva sa nu'i simt vibratiile.
Nu stiam cit timp sa fi trecut, m'am trezit speriata, o lumina difuza isi trimitea pasii pe parchet, pe sub usa se alinta miros de frig, imi era frica, te lasasem sa ingheti, sa astepti, in ger si intuneric, sunind inutil? Imi venea sa pling, ma incurcasem in patura, parul imi intra in ochi, brusc s'a deschis usa, incadrind surisul tau strengar, tinind in brate un buchet de lalele albe, nimeni nu imi mai daruise lalele iarna,m'ai privit amuzat, stiai ca adormisem si ca ma simt vinovata, desi nu aveam de ce, nu sunasei, gasisei usa deschisa. Nu ai spus nimic, ai asezat florile pe birou, iti inghetasera miinile, mi le'ai pus pe obraji, am tresarit instantaneu, eram inca buimaca, daca doar visam? dar nu, m'ai sarutat cu aer rece linga ureche, mi'ai spus sa'mi pun pijamalele si sa te astept. te'ai dus pina in bucatarie sa aduci un vas pentru flori, dar eu adormisem la loc, tot in blugii vechi si tricoul tau gri. oftind, ai stins lumina.

bilanţ imbulinat

Uf, e tare greu sa alegi, printre mineci bufante, materiale fluide, zebre si alte modele aranjate complicat. Asteapta toate,atirnind pe umerase metalice sau plastice, sa fie imbracate, criticate sau laudate, si poate luate acasa. da, si admirate.
Dintre toate piesele ce mi'au atins azi pielea, agatandu'se de par, de ciorapi sau poticnindu'se pe la genunchi, am ales o fusta neagra cu un pliu transversal, un pulover verde ce s'ar impaca foarte bine cu zapada, un ceai si o carte buna, o bluza mai tralala, si un miniportofel. La acesta am ezitat, sa fie cu buline sau cu flori? Dupa un sondaj rapid bulinele pareau sa castige. Am ales, insa, florile.
Ziua mea a fost superficiala, dar vesela. Se va incheia, linistit, cu un masaj la picioare cu crema mentolata, un ceai de caramel si un film usor.

mmm

fuga dintre limitele impuse presupune conuri zemoase si verzi, cu dinţisori negri, ce asteapta sa fie rontaite, si o sora vioaie, ce asteapta sa simta soarele intreg, nu doar un picior de'al lui, intrat pe geamul cu jaluzele gri.
ma imbrac colorat, in nonsens, plecam pe strazile carora le vom da glas si motive sa susoteasca dupa ce bocancii albastri si cizmele calduroase nu vor mai putea trage cu urechea.

atomi coloraţi

praf de cretă intre degetele mici si subţiri, in palma rotunjită cu pliuri adinci in care se ascund, amestecate, trecutul, prezentul si nebănuitul viitor.
praful e greu, atirnă obosit si se asteapta cernut,microparticulele amare se vor impregna in piele, modificand structura amprentelor, iar cele vesele, din bucăţi de cretă folosite de copii pentru a desena un soare tremurand pe asfalt, alături de o căsuţă cu acoperis rosu, o pasăre si o floare, acelea, vor prinde, din conturul unui singur gind zimbăreţ, aripi de hirtie creponată, pe care vintul le va ghida spre zilele ce ma asteapta, cu certitudine, la urmatorul colt, sa le traiesc.
Leonard Cohen vorbeste in cuvinte neintelese, creionand abstract forme geometrice fara nume, cafeaua m'a iertat, in sfarsit, strazile sunt umede si tacute, nu le cauta nimeni povestile, zi de sambata despre care nu mai stiam cum sa o simt, dincolo de somnolenta, de incruntari, de liste si timpul ce se grabeste, chiar daca'i abia inceput de an. sau poate tocmai de asta.

irecuperabil

...într'un sfîrşit, după ore de absenţă şi telefoane inutile, la uşa apartamentului din capul scărilor etajului trei al scării trei a blocului amplasat pe dreapta primei străzi la dreapta de pe bulevard, au sunat, amărîţi şi îngheţaţi, un inel cu păianjen, o şosetă dungată, o pereche de ochelari cu rame negre şi lentile groase, o carte cu poveşti şi un breloc imitînd o gărgăriţă.

no need to understand

Pernele sunt mari şi galbene, te cheamă la somn. Ziua asta va fi dimineaţă pînă cînd mă voi trezi eu, cu cerul ăsta senin nici nu'i aşa greu să mă prefac.
Anul a început anapoda,cîte un cer, în cîte o zi, pentru soare, ceaţă şi ploaie. Timid, şi cîţiva fulgi. Mi'am încălcat, după primele minute ale primei zilei, unica promisiune făcută.
treisuteşaizecişicinci de dimineţi buimace, încercănate, obosite, rar vesele, uneori optimiste.
treisuteşaizecişicinci de după'amiezi ignorate, cu trotuare aglomerate, pavaje zgomotoase, alei îmbrăţişate, pseudoreveniri ale sinelui, uneori o bancă verde pe care se vor odihni himerele.
treisuteşaizecişicinci de seri, abrupte sau molcome, rapide sau nuanţate în culori fără nume concret, parfumate sau păstrîndu'si mirosul natural, pregătindu'se, mai devreme sau mai tîrziu pentru gura neagră a celor treisuteşaizecişicinci de nopţi ce vor veni, furîndu'ne, ştampilîndu'ne cu treisuteşaizecişicinci de alte zile ale celeilalte vieţi.
oamenii nu mai ştiu să se bată cu zăpadă. doar crengile copacilor se metamorfozează în braţe cu bulgări, aruncînd în noi tentaţia unui zîmbet. trecem, în viteză, ferindu'ne.

farmecul aparte al anilor-melc

"Toată lumea stie că pământul se află, fată de ceilalti astri, la o distantă ce se măsoară printr-un număr variabil de ani-lumină. Ce nu stiu decât putini (de fapt, stiu doar eu) este că Margarita e despărtită de mine de un număr considerabil de ani-melc.
La început mi-am zis că e vorba de ani-testoasă, însă am fost nevoit să renunt la această unitate de măsură prea măgulitoare. Oricât de putin merge o broască-testoasă, până la urmă tot ar fi ajuns la Margarita, în schimb Osvaldo, melcul meu preferat, nu-mi lasă nici cea mai mică sperantă. Cine stie când si-a început mersul care l-a îndepărtat pe nesimtite de pantoful meu, după ce l-am călăuzit cu maximă precizie în directia care avea să-l ducă la Margarita. Umflat de salată proaspătă, îngrijit si răsfătat cu dragoste, prima sa înaintare a fost promitătoare si mi-am spus plin de sperantă că, înainte ca umbra pinului din patio s-o depăsească pe cea a acoperisului, coarnele argintii ale lui Osvaldo aveau să intre în câmpul vizual al Margaritei ca să-i aducă simpaticul meu mesaj; în vremea asta, puteam fi fericit imaginându-mi bucuria ei când o să-l vadă, înfiorarea bratelor ei.
Poate că anii-lumină sunt toti la fel, dar nu si anii-melc, iar Osvaldo a încetat să-mi mai merite încrederea. Nu pentru că s-ar fi oprit, căci mi-a fost cu putintă să verific, urmându-i dâra argintie, că-si vede de drum tinând directia bună, chiar dacă asta înseamnă pentru el să urce si să coboare nenumăratele ziduri sau să străbată de la un capăt la altul o fabrică de paste făinoase. Dar mie îmi vine si mai greu să constat această meritorie exactitate, si în două rânduri am fost arestat de gardieni furiosi cărora a trebuit să le debitez minciunile cele mai gogonate, având în vedere că adevărul mi-ar fi adus la pumni cu nemiluita. Partea tristă e că Margarita, stând pe scaunul ei de catifea trandafirie, mă asteaptă în celălalt capăt al orasului. Dacă în loc de Osvaldo m-as fi folosit de anii-lumină, acum am fi avut nepoti; dar când vrei să ajungi să-ti îndeplinesti o sperantă lentă, e logic să alegi anii-melc. E tare greu, la urma urmelor, să hotărăsti care sunt avantajele si nejunsurile acestor optiuni."

Julio Cortazar, "Lucas, nesfarsitele'i drumuri"