praf de cretă intre degetele mici si subţiri, in palma rotunjită cu pliuri adinci in care se ascund, amestecate, trecutul, prezentul si nebănuitul viitor.
praful e greu, atirnă obosit si se asteapta cernut,microparticulele amare se vor impregna in piele, modificand structura amprentelor, iar cele vesele, din bucăţi de cretă folosite de copii pentru a desena un soare tremurand pe asfalt, alături de o căsuţă cu acoperis rosu, o pasăre si o floare, acelea, vor prinde, din conturul unui singur gind zimbăreţ, aripi de hirtie creponată, pe care vintul le va ghida spre zilele ce ma asteapta, cu certitudine, la urmatorul colt, sa le traiesc.
Leonard Cohen vorbeste in cuvinte neintelese, creionand abstract forme geometrice fara nume, cafeaua m'a iertat, in sfarsit, strazile sunt umede si tacute, nu le cauta nimeni povestile, zi de sambata despre care nu mai stiam cum sa o simt, dincolo de somnolenta, de incruntari, de liste si timpul ce se grabeste, chiar daca'i abia inceput de an. sau poate tocmai de asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu