duminică, 10 ianuarie 2010

depărtări de neatins

E curios cum m'am întrebat toată ziua dacă eşti bine, am ezitat mult, să sun sau nu? Să întreb sau să mai aştept? Să mă supăr sau să am încredere?
Numai ca tu să'mi spui, senin, că eşti niţel beat şi ai uitat de mine, că acum te plimbi prin oraşul în care a început să ningă, ţi'e cald şi speri să nimereşti camera.
Mai curios e cum toată furia şi grijile s'au evaporat instantaneu, lăsînd loc unui hohot de rîs,întins pe cîteva sute de secunde; nu am să am încredere nici de acum încolo, aşa's eu, dar ziua de azi m'a învăţat că scenariile monstruleţilor mei sînt oricum de pe altă planetă.

Niciun comentariu: