mandarine cu miros pătrunzător, coajă cu pori dilataţi şi miez zemos.
le'am rostogolit în palme, gîndindu'mă la tine, departe încă, apoi m'am imaginat ac de ceas, cel mare, căpătînd viteză direct proporţională cu dorul ce'mi furnică stomacul.
ştiu, realitatea ne va tortura naivităţile, sacrificîndu'le pe altarul ei, este inevitabil, dar pînă atunci, pînă cînd vom ajunge la cioburi şi firimituri, hai să ne războim, lumea noastră mică, cît o gămălie de ac, contra zilelor haine şi covîrşitoare, avide să ne lase fără conţinut, să ne fure zîmbete şi visări, să taie şi să coasă la loc, brutal şi cu semne urîte.
hai să uităm că nici noi nu credem în ce ni se pare că ar putea deveni povestea noastră.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu