Trotuarele sticleau, tălpile striveau pleduri de frunze in galben cărnos, ploaia cădea avalansa de pe marginea adincă a umbrelei, frigul era un cuţit cu lamă lungă si subţire, planind diafan asupra gindurilor ce dădeau tircoale simţurilor amorţite de dormitări continue si asteptări din ce in ce mai rare.
Acum e liniste si sub lumina de neon disectia e tremurindă, contururile calde si melancolice se imbracă in rinjete macabre, tusul se intinde peste mine asemenea aripilor unui liliac.
Imi e somn. Vreau o saltea albă, moale, o pijama cu baloane , o veioză cu lumină difuză si'un creion tocit cu care să'mi desenez alte timpuri.
luni, 16 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
luciditate, cruzime, melancolie si vis
şi oboseală, (semi)renunţare. dar cruzimea îmi place cel mai mult.
mie dezordinea nu imi place deloc
marta, ştiu asta!
Trimiteți un comentariu