miercuri, 22 septembrie 2010

sărută(-mi ) umbrele

miroase a hidrogen sulfurat si spaţiul se micsorează din ce in ce mai mult, ca si cum la fiecare clipire, desi aproape imperceptibilă in unitaţi de timp, cineva ar mai scoate câte ceva din cameră, incepând cu patul si terminând cu tastatura, simt deja rătăcirea degetelor in aer, căutând in zadar materialul plastifiat si sigur al acestor butoane de care gândurile se leagă uneori cu hamuri.

cât de inefabile au devenit de-acum schimbările, si nu doar raportat la tine, cel mai bine e să ii pui pe ceilalţi la zid si să-i privesti prin binoclu, ei nici nu se uită, nu stiu de fapt să se uite altfel decât cu ochii, cu lecţia invăţată de acasă, cu lista sifonată in portofel sau prin buzunarul pantalonilor, cu subiectele-bloc si frazele stereotip si cu evitarea atât de subtilă a oricărei silabe ce i-ar putea abate de la drumul corect, in care căsuţele asteaptă să fie bifate si apoi lăudate.

stiu, e vremea in care vrei să fii cocon, o bucată mare de vată,in care să te cocolosesti, hrănită doar prin sideful mângâiat in călătoriile cu vise, de pe tărâmurile celelalte, unde, nu stiu, ar fi altfel. unde ar fi cineva să inţeleagă si să nu renunţe, chiar si impotriva propriei alegeri de a renunţa. cred că ţi-ar plăcea mai mult să te ingropi sub frunzele ce incep să se arămească incepând din margini si continuând cu nervurile, pentru a se termina procesul in nucleu, o intâmplare firească si anuală, de corodare fiziologică a frunzelor.

revoltele se manifestă acum ascuns, in incăperi umbrite de jaluzele protectoare, unde invaţă să supravieţuiască fără semne si interpretări, luând lecţii zilnice de scrimă, cu armele sub formă de agrafe de birou sau creioane proaspăt ascuţite. zerourile sunt tulburătoare, deja se numără zile de când, până când, cât a mai rămas, presimţirea acelor pături ce se vor aseza alene peste tot ce acum pare atât de profund.

zâmbetele si papilele gustative ţi se mută treptat intr-o plăcintă cu dovleac, aburindă, cu degete apoi lipicioase si aromate, cu plimbări lungi si fără scop prin vremea asta din care vântul te poate surprinde la fiecare colţ si de care iţi agăţi firimiturile asemenea hainelor in cuiere.

Niciun comentariu: