duminică, 27 septembrie 2009

here it is

Vocea lui Cohen capătă alte intonaţii , versurile se răsucesc, se alintă , se depărtează doar pentru a se apropia din nou, într'un joc cu reguli încete, cu propria clepsidră, din care timpul se măsoară altfel.
Cînd am învăţat cum să'l ascult eram într'o cameră în care se creşteau poveşti, lăsate la dospit pe la colţuri rotunde şi umbrite. Fiecare notă făcea să vibreze geamul, siluetele noastre îşi distorsionau aparenţa, se făcea tot mai tîrziu.
O plajă pustie cu bucăţi de scoici în care să'mi înţep simţurile, o mare vineţie şi furioasă, un cîntec tulbure în care pot de'acum să'mi abandonez amintirile.
Îmi e nesuferită starea asta dormitîndă, nimic nu are sens în lumea mea oricum făr' de sens.


....here it is
Asculta mai multe audio Muzica

4 comentarii:

mosu spunea...

da-i tu unul…
aseaza-te in fund pe covorul din sufragerie ca la jocul acela cu sticla invartita si cu saruturi transferate dintr-un capat in altul al ei, apuca degetul aratator si roteste-l peste covor ca la vrajile ce se fac peste ceaunul cu magiun in care fierb gandurile, amintirile si viesele noastre toate, lasa-l sa se invarta 15 clipiri de ochi si apoi cand s-o opri culege-l cu degetul intins de pe frunza de mesteacan…
si gata, ai unul…..
aaa…. si…. multa sanatate….

arc-en-ciel spunea...

(pseudo)moşule, mulţumesc. am să încerc, reţeta ta pare simplă, nu risc să uit ceva pe foc :)

Darael spunea...

De pe plaja ia o mana de nisip, arunca-l in sus si vantul o sa-ti arate directia. Niciodata vantul nu a mintit pe nimeni.....

arc-en-ciel spunea...

Darael, vîntul e capricios. dacă are chef de joacă şi mă trimite pe drumul greşit?