miercuri, 23 septembrie 2009

un tren din tramvaie

Îmi tot doream să merg într'o dimineaţă pe jos, să mă trezesc în pietre cubice şi claxoane de mîini nervoase, să mă privesc în geamurile la care nu aşteaptă nimeni nimic, să pipăi zidurile părăsite, pline de igrasie, să imaginez vieţi de'ale mele în casa cu perdea în loc de uşă, să ronţăi covrigi calzi.
Un tramvai a deraiat azi.
De ajuns pentru a se crea un mic haos, în care eu mi'am aranjat pantofii în ordinea obiectivelor, un om singuratic între zeci de perechi de picioare grăbindu'se undeva, privind amuzat un şir de şase sau şapte tramvaie aşteptînd cuminţi la jumătăţi de staţie,in lumina somnoroasă a dimineţii.
Ne'aşteptau pe noi, să alegem alt drum.

2 comentarii:

verde ursuz spunea...

:) îmi place că pot să îmi imaginez şi că tu poţi să scrii într-un fel datorită căruia eu pot să "văd" lucruri atât de frumoase.

zenobia spunea...

iar mie îmi place că prin gîndurile mele tu vezi atît de frumos :)