Nu-mi stă în fire să scriu aici despre trăirile din real,însă mi-e gura prea plină de amar. Bob Dylan nici măcar nu şi-a salutat fanii, dar ce zic eu? Nici măcar nu ne-a privit, ca şi cum am fi fost doar manechine de plastic, acţionate de mecanisme electrice. Ca şi cum concertul în sine nu ar fi fost decît o repetiţie, doar cîntăreţul şi formaţia, în rest pustiu, senin şi vînt. fără poezie. fără drag. fără timbru grav. fără trăire.
Asculta mai multe audio Divertisment
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu