m-aş îmbrăca cu alt zîmbet pentru tine, să fiu toată numai surîs legat din lumini ce să-ţi ajungă şi ţie sub pleoape, să poţi deschide ochii înspre interior, fiind altfel.
am împrumutat un buzunar cu fericire, are coperte verzi şi mi se strecoară din el, curgînd alene prin vene, ghicitori ale sufletului.
eşti tu tot în poezia asta la care am ajuns tresărind, tocmai ce decisesem să mă las în grija semnelor. mă întreb ce ai simţit cînd te-ai găsit scris în cinci strofe, acum cinci ani, mîngîind cu drag cărţile prăfuite din anticariat.
" M-am îmbrăcat c-o armură
Facută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche o de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.
Mi-am protejat
Mîinile, picioarele, gîndurile,
Nelăsînd nici un loc liber
Care să poată fi atins de mîngîieri,
Ori de alte otrăvuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască ţestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.
Cînd totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
- Şi eu te iubesc."
"Precauţie"- Marin Sorescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu