treceri

Se trezise tîrziu, cu capul greu şi înceţoşat, privind fără să priceapă ecranul ceasului deşteptător. Se precipită , din inerţie, spre baie, unde se spălă în grabă, apoi se îmbrăcă cu aceleaşi haine pe care le purtase şi ieri, chiar şi aşa, şifonate, şi plecă trîntind uşa. Zgomotul se stinse surd peste camerele întunecate. Trecuseră deja trei zile de cînd nu mai deschisese ferestrele, iar praful se adunase deja, în voie, peste piesele de mobilă.
Se întoarse bombănind, afară ploua torenţial şi el nici măcar nu observase, nici măcar nu auzise sunetul monoton al picăturilor de ploaie pe pervaz. Apucă în grabă mînerul de plastic al umbrelei şi dădu să plece, ştiind instinctiv că deja întîrziase.
Se opri însă, aproape brusc, ca şi cum o mînă invizibilă i-ar fi reţinut braţul. Deschise uşa bucătăriei, o fîşie de lumina cenuşie reuşise să se strecoare printre jaluzele, alunecînd pe gresia maronie, şi-şi spuse, cu voce tare,pentru a se convinge mai bine : "mai am timp".
Ţinînd încă umbrela în mînă, adună cele trei ceasuri pe care le avea şi le potrivi la ora nouă şi nouă minute, le scoase bateriile şi le aşeză, pe fiecare, la locul lui.