au revenit migrenele, acum sînt matinale, îşi beau cu mine cafeaua,şi îşi curăţă dinţii, şi îşi pun întrebări la care cel mai probabil nici nu ar vrea să afle răspunsul.
cînd sînt zilele prea pline îmi e greu să scriu spontan, aştept să se aşeze denivelările sufleteşti create şi să trag nişte concluzii incorecte, cel mai probabil.
am senzaţia permanentă că nu aş putea cunoaşte niciun om nou, că nu aş şti cum se mai leagă un început de conversaţie, cum se trece glumind peste tăcerile care pe mine nu mă deranjează de fapt, cum se zîmbeşte, cum se continuă sau cum se opreşte totul.
sînt din ce în ce mai puţini oamenii cu care pot vorbi aşa cum sînt, labilă în idei şi incoerentă, sigură doar pe lucrurile cele mai nesigure, poate nu fac decît să-mi pregătesc singurătăţile viitoare, cînd mă voi reîntoarce în mine, unde ploaia udă pereţii şi naşte forme multiple.
de două zile dorm cu o carte verde sub pernă, nu ştiu ce aştept, dacă aştept ceva.
e un fel de talisman,înlocuind şurubul rătăcit printr-un buzunar de portofel.
cel mai mult îmi doresc să nu fie gol, aici, prin labirinticele înfăţişări ale mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu