miercuri, 25 august 2010

jurisprudenţa instabilului

Fiecare usă de pe culoar scârţâie si tălpi imaginare lipăie pe linoleum, schimbă camere si o dată cu pereţii de culori diferite poate si personalităţi.
Trupurile se imbracă in halate, femeile roscate le poartă lungi până la glezne, din hârtie creponată verde-smarald, cele blonde din hârtie glasată cu imprimeuri provocatoare si scurte, iar femeile brunete, ei bine, ele se lasă mângâiate de ultimele noutăţi din ziare, acoperindu-si până si gâtul, cu gulere inalte, usor zimţate spre capăt.
Fiecare geam stă ciobit intr-un colţ, asteptând evadările, doar pentru a le transforma, sub semnul rosului, in tentative de sinucidere motivate de căutarea sinelui in aerul de afară. Pansarea se face cu bucăţi de tifon de cea mai bună calitate, insă durerea nu are medicament care să o vindece.
Nopţile zgârie asemenea unui disc stricat si pisicile se adună in cerc, chiar in spatele casei, stau la taifas si-si miaună nesomnul de sub mustăţile curbate, cu privirea ţintind ceea ce nu se vede dincolo de ziduri.
Trupurile bărbaţilor sunt inconjurate de fumuri, trabucuri, ţigări, narghilele, iar vocile lor, joase si groase, nu lasă nimic de interpretat in afara atingerii, cu poftă, a materialelor prezentate de trupurile femei.
Culoarul e lung si fiecare scârţâit, al fiecărei usi, scoate un sunet adânc, tăiat chiar de foarfeca strălucitoare din care au iesit si halatele trupurilor femei admirate de fumurile bărbaţi.

Niciun comentariu: