luni, 30 august 2010

mică enciclopedie a nasturilor

Nasturi,despre asta vreau să scriu, cumva pornind cu gândul de la ciudata ta pasiune,de a-i colecţiona , mărturisită in timp ce ochii ţi se plimbau pofticios asupra urechilor mele,din care atârnau zglobii cerceiverzinasturi,dar fără să imi dau seama la ce cotitură am contrazis drumul firesc, m-am trezit cu ademenirea altui gând, pe care incă il privesc din toate unghiurile si ii intorc simplitatea pe dos, să-i incerc tivurile.
Chiar dacă tot ce avem in comun sunt doar niste biete intâmplări imaginare, pe care incă le amintim, cu "melancolie vibrândă", cuvintele tale si poate imaginea degetelor ( le-ai imprumutat de la Chaplin, ţi-am mai zis,nu?) proiectată in conexiunile neuronale, imi desenează prin frigul zilei de azi haine groase ce ţin de cald nu neapărat prin tipul de material sau model, ci prin multitudinea de nasturi, atât de simplu cusuţi prin calea de mijloc, cu găicile in care se incadrează perfect si atât de aproape unul de altul, aproape că bucata de material nici nu mai există, e alcătuită doar din nasturi, rotunzi si timizi,bosumflaţi si pătrăţosi,ovali si calmi,arţăgosi si romboidali, sidefaţi sau transparenţi. se caţără pe toată lungimea gâtului, oprindu-se,cumva abrupt,chiar sub bărbie, căreia ii place, din când in când să-i mângâie, simţindu-i bobi mici si reci, sorbind din tăria vântului.

iar pe dinăuntru am un borcan transparent,folosit de obicei pentru boabe de cafea si bufniţe miniaturale, dar de-acum colecţionează si el, ca si tine, nasturi; insă ei, de dinăuntru, se supun doar miscării browniene.

nu-mi pot imagina cum se deschideau cuvintele pentru Cortazar, cum de se asezau in forma asta, atât de naturală si atipică in acelasi timp, pe foile albe de hârtie,atât de neinspirate. si cum se simţea când il pândeau, de prin cercuri sau colţuri, toate aceste idei, joculdinjoculjocului. si cum e obsedantă pentru mine, cumva chiar derutantă,schimbarea atât de subtilă a regulilor, ca si cum se poate petrece asa ceva doar prin fiziologica clipire a ochilor, undeva printre rânduri, nemenţionată concret in rândurile pline, ironic, de logică.
si cum, desi las paginilor bucăţi din mine, de mă verfic din cap până in picioare inainte să inchid cartea, pentru a mă asigura că nu-mi lipseste gura,sufletul, genunchiul ,ochelarii,gândurile de bine sau dorul,un zgomot anunţă victorios răsturnarea borcanului pe podele, in timp ce zâmbetele se intrec, intr-un joc inedit de-a baba oarba,să-si pună cât mai mulţi dinţi-nasturi.

Niciun comentariu: