e neclar. ne-am poticnit in fraze artagoase si inalte cat lungimea talpii mele stangi,care este cu un centimetru mai mare decat cea dreapta. ocheanul din dreptul orbitei s-a incapatanat sa faca tandari din orice obiect asupra caruia era indreptat.
pe strada maria moscu hagi ne-am agatat mainile intr-o poarta cu inflorituri metalice, dincolo de care murisera, pe rand, o cada verde, o masina prinsa la mijloc printre alte cadavre si o colivie cu gratii paralele, decedate de suparare ca nu se vor atinge niciodata. asta dupa ce aflaseram,daramand vrafuri de carti si primind recomandari impotriva lecturarii lui bukowski, ca barbatii iubesc cu ochii si femeile cu urechile.
e clar. mostrele de viata se ofera pe aleile din care cresc cladiri cu balcoane subrede, mancate de ploaie si arse de soare. verbele prefera gerunziul si frazele-rotocoale,aratandu-si coatele julite in timp ce alearga pe maidanul transformat in teren de fotbal, alaturi de baietii tunsi la zero.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu