duminică, 13 septembrie 2009

eu din mine

În vîrful degetului mic de la mîna stîngă am scrijelit cu sămînţă de sînziană o uşă mică, cît un bob de fasole.
Şi prin uşa asta mică de tot ies eu din mine, atunci cînd stau la coadă la magazin, cînd sunt blocată în trafic, cînd îmi vine să plîng, cînd mă cert cu cineva, uneori chiar şi cînd dorm.
Cîteodată ies pe furiş, călcînd cu grijă interiorul tapetat, curgînd asemenea unui lichid dens, luînd forma unei adieri de vînt sau a unei frunze, valsînd.
Cîteodată ies în fugă, bombănind şi trîntind uşa de epidermă,direct într'un tunet urîcios sau într'o castană lovind violent asfaltul.
Cîteodată ies calmă, îmi iau la revedere politicos, încui uşa de trei ori, cobor cu liftul şi merg la plimbare, în ţinutul în care fîşii de curcubee se bandajează unele pe altele şi oamenii scriu doar pe hîrtie.
În tot acest timp, eu cea fără mine, aştept cuminte să plătesc sau să înaintez, tac sau plîng.
Mă întorc mereu,mai devreme sau mai tîrziu, uneori cu idei de schimbare şi renovare, alteori cu dor.
Mi'e bine cînd pipăi degetul mic al mîinii stîngi.

13 comentarii:

fedaykinn spunea...

m-ai facut sa-mi pipai degetul mic de la mana stanga. te rog, vreau si eu putina intimitate-n ganduri. eee... :)

zenobia spunea...

fedaykinn, tot ce trebuie să faci e să găseşti sămînţa potrivită cu care să scrijeleşti. dacă ar merge cea de sînziană, ţi'aş împrumuta'o :)

C.S. spunea...

Am vrut sa scriu aici, m-am oprit. Am incercat, din nou. Si iar m-am oprit. O data, o singura data poti sa o faci, m-am incurajat... Doar ca sa-i spui ca poate sta, linistita, in lumea in care curcubeele se imping unele pe altele ca niste fete jucause, pentru a vedea, mai bine, cuvintele ce curg pe-o foaie de hirtie ingalbenita de atitea bandaje. C.

fedaykinn spunea...

d-aia zic :)

zenobia spunea...

C., da, aş vrea să stau liniştită într'un curcubeu, ca'ntr'un leagăn şi să ronţăi diferitele caligrafii.

zenobia spunea...

Fedaykinn, am pus la poşta viselor un plic pentru tine, să mă anunţi cînd îl primeşti şi pe unde se va plimba eul din tine.

fedaykinn spunea...

ia uite! acum vreo cateva zile ma gandeam sa scriu o postare in care as fi vrut sa spun ca mi-e dor sa primesc o scrisoare (alta decat facturi si notificari). nici nu stii ce bine-mi faci cu scrisoarea asta. am s-o astept cu mare interes si iti fac si o cafea (cu cafea) s-o bei cat o citesc eu :)

zenobia spunea...

fedaykinn, cafeaua cu cafea sună bine. dar să ştii că am să aştept şi răspuns la scrisoare!

fedaykinn spunea...

ok, asa ramane, negresit :)

laura s. spunea...

si eu ma uit la mine deseori dar n-am stiut de usa din degetul mic; a fost frumos de tot arc-en-ciel!

zenobia spunea...

Laura,niciodată nu e prea tîrziu! Mulţumesc.

mosu spunea...

am si eu o usita din asta in calcai; in calcaiul lui ahile; numai ca eu ma ratacesc mai mereu si nu mai nimeresc drumul; ma mai recunoaste cate un vecin pe strada si ma aduce de-un gand inapoi ….

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, în călcîiul lui Ahile eu nu aş avea încredere!e un punct tare, tare sensibil. noroc cu vecinii, altfel ar trebui să ne rătăcim şi noi ca să'ţi găsim poveştile:)