vineri, 30 octombrie 2009

melancolie tomnatecă

Mă învîrt asemenea unui titirez, viteza crescînd direct proporţional cu fluturii ce mă înconjoară, bătînd din aripile lor pudrate, forfecînd aerul în silabe melodioase, orbindu'mi gesturile şi firimiturile de idei.
E tîrziu şi pleoapele se închid peste acest alt sfîrşit al unei luni la fel, în mecanismul ce pune în mişcare rotiţele se aşterne doar un bob de ploaie şi'o frunză veştejită.
Somn uşor, octombrie cu linişti interioare şi furtuni ocazionale.

2 comentarii:

mosu spunea...

daca ar fi dupa mine eu i-as spune “ramas bun octombrie cu furtuni interioare şi linişti ocazionale”, dar cum nu imi plac despartirile o sa las si octombrie sa alunece cu nebagare de seama peste august, iulie, iunie si celelalte luni ce stau gramada ca pestii in juvelnic…

arc-en-ciel spunea...

(pseudo)moşule, îmi place mai mult octombrie al tău :) eu am simţit nevoia să'mi iau la revedere pentru că, necaracteristic, am lăsat toamna să treacă pe lîngă mine.