marți, 13 octombrie 2009

volatil

Timpul e un pachet mare de pulbere fină. Numai că în loc să'l aruncăm în aer şi să strănutăm sub particulele sale microscopice, în loc să ne pudrăm în zîmbet alb, în loc să'l strecurăm printre degete, ascunzînd cîte un bob, noi îl cîntărim, îl împărţim, îl divizăm şi'l ambalăm în pungi de hîrtie.
Pungi pe care notăm cu pastă neagră data expirării şi cantitatea. Pungi pe care apoi le ordonăm pe rafturi ferite de lumină, la loc răcoros.
Timpul nu mai e al meu. Alte mîini presară praf asupra zilelor mele, acele ceasului tac în ritm cu pulsul oraşului.
Mă întreb dacă mă mai poate surprinde.
Şi'aproape că simt lentoarea unei mîngîieri în alb; deschid ochii. Nu'i decît un clovn.

7 comentarii:

mosu spunea...

timpul e o unitate de masura a dorintelor oamenilor, cand dorintele se termina si timpul se termina
noi nu ne apartinem, atarnam undeva intre a exista si a nu exista legati unul sub altul cu sfori uriase manevrate abil de un mester papusar
clovnul a dat nas in nas cu papusile…

Darael spunea...

Fara sa bgi de seama, m-am strecurat si ti-am furat toate pungile, aruncand praful timpului in cele patruzeci-si-patru zari....

Daca tii degetele desfacute, se va strecura printre ele... iar deseara vei ajunge acasa cu nasul pudrat ;;)

arc-en-ciel spunea...

(pseudo)moşule, cuvintele tale mă îndeamnă să trag pătura peste cap şi să nu mai ies deloc ! :)

Darael, mă miram eu de ce oamenii din metrou mă priveau zîmbind :)

fedaykinn spunea...

timpul este. si-atat.

arc-en-ciel spunea...

fedaykinn, atît de simplu?

fedaykinn spunea...

simplu?! mie mi-a terfelit creierii capului "simplitatea" asta

arc-en-ciel spunea...

fedaykinn, nu aş fi zis asta după siguranţa afirmaţiei tale. eu nu pot avea certitudini.