miercuri, 21 octombrie 2009

mucegai

ecoul paşilor tăi sună surd pe caldarîmul sufletului meu.
pe un colţ de fereastră învăţ de la stele alfabetul tăcerii
privesc dincolo de cer şi cuprind în podul palmei miezul de păpădie al tuturor misterelor
îmi aleargă degetele pe suprafaţa rece şi dură a geamului
în cioburile lui aş vrea să am curajul de a'mi ucide frica de viaţă.
un gînd închis într'o castană
din pod arunc cu ea înspre toamnă, în semn de bun (re)venit.
ce dacă nu eşti aici?

4 comentarii:

pushthebutton spunea...

Da, în fond absența nu e o problemă.

arc-en-ciel spunea...

nu'i aşa? :)

delaskela spunea...

si totusi e odata invocat fiind

arc-en-ciel spunea...

e doar o aparenţă :)