pe cerul de ieri,dis de dimineaţă, călcind apăsat si grăbit pentru a ignora frigul si somnul de sub pleoape, se amestecau ciori si pescărusi in note perpendiculare, incadrindu'mă in chenar cu alte contururi decit cele ale dimineţii de vineri.
as spune, dar nu am cui :surprinde'mă.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
mor dupa vinul pelin. recunoaste, de cand n-ai mai baut asa ceva? :)
Pe cerul de azi, insa, imagineaza-ti pescarusi negri si ciori de un alb pur, stralucitor. Surprinderea va creste din tine, mascand banalul pentru o vreme..
E suficient şi-atât.
Ciori sau pescarusi ?
Nu stiu.
Eram ocupat sa ma uit cum adorm magnoliile.
Fedaykinn, mie nu îmi place chiar aşa mult :)
Lalu, şi imaginaţia oboseşte uneori, de asta aş vrea, uneori, altceva.
Rareş, nu mai vreau ca atît să fie suficient.
Darael, îmi place mai mult ocupaţia ta :)
servus...
uneori ne facem că suntem surprinşi ;)
toate cele bune!
Flavius, uneori da. alteori chiar vrem asta :) la fel şi ţie!
ar trebui scris un poem pentru cerul fiecarei dimineti, zi de zi
Trimiteți un comentariu