marți, 12 ianuarie 2010

Plăceri literare

Cînd scriu aici îmi place că numai eu ştiu ce este adevărat şi ce nu, eu aleg proporţiile de real şi imaginar, eu mă joc de’a mine sau de’a altcineva.
(pseudo)moşu mă obligă la sinceritate, să mă dau de gol, dar accept cu plăcere, poveştile lui le’aş citi dintr’o carte.


1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

În niciun caz nu îndoi paginile, utilizez diverse lucruri aflate la îndemînă sau reţin pagina, deşi mereu îmi propun să folosesc numai semnul de carte în formă de păianjen, ce mi’e foarte drag.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Da. “Alergînd ca apucaţii”, de Augusten Burroughs şi “Copilăria unui răzvrătit”, de Arturo Barea.

3. Citiţi în baie?
Nu.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Nu e ăsta un vis licean general valabil? Era vorba, bineînţeles, despre o poveste de dragoste imposibilă. Cartea avea să se numească “De’a v’aţi ascunselea”. Dacă scotocesc cu atenţie, cred că am să găsesc şi o variantă necizelată a sa.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu ştiu suficient încît să am o opinie.

6. Care este cartea preferată?

Prompt, “Noaptea de Sînziene”, Mircea Eliade.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Nu cred că am anumite tipare, deşi, anual, reiau “Pînză de paianjen” şi “Lorelei”. Sentimentul de a descoperi cu totul altceva faţă de lectura anterioară nu se compară cu nimic, ca şi cum povestea s’ar modela după starea mea de spirit.

8.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

M’aş inhiba, cu siguranţă, cu atît mai mult cu cît realitatea e atît de departe de poveste, de cele mai multe ori.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Uneori da, uneori să vorbesc îmi pare că ştirbesc din ce am sintetizat. Sînt unele momente, însă, în care, împreună cu Buru, disecăm microscopic toată structura poveştii, încîntate să retrăim senzaţia.


10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Nu aş putea să spun clar, uneori o singură propoziţie de la o pagină aleasă aleatoriu este de ajuns, alteori recomandarea prietenilor.


11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Cred că oamenii ar trebui să citească. Atît.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Pentru a se numi loc preferat, indiferent că este pat, fotoliu, scaun de tramvai, trebuie să fie însoţit de aromă de cafea.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Depinde de stare.

14.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Nu. Mirosul paginilor e un ingredient important:)

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Din ambele categorii, îmi sînt mai dragi, însă, cele împrumutate.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O faţetă a unui caleidoscop complicat, în care îmi găsesc alte identităţi, trăind astfel, mai multe timpuri şi mai multe vieţi.

Pasez jocul Laurei.

4 comentarii:

mosu spunea...

tare multumesc pentru ca ai fost partasa la deconspirare si pentru cuvinte… :))
stii mi-am amintit ca atunci cand am citit-o mi-a placut foarte mult panza de paianjen a cellei serghi si am ramas oarecum uimit ca o autoare fara o aura de stralucire ca atati alti scriitori cunoscuti poate sa scrie atat de frumos…..

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, da, aşa e, dacă ai timp şi o găseşti, să citeşti şi "Cartea Mironei". Oricum, ştiu că Cella Serghi considera că este de ajuns să scrii o carte, una singură, iar ea oricum nu putea scrie decît despre ea însăşi. A, şi a fost îndrăgostită de Camil Petrescu :)

mosu spunea...

placandu-mi atat de mult panza de paianjen pe care o aveau ai mei in casa, am mai cautat si altceva de cella serghi si am citit tot atunci si cartea mironei....
fiindca mi-ai spus am citit acum dimineata cate ceva si despre marea ei dragoste... :)

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, bine ai făcut:)