joi, 21 ianuarie 2010

recenzie

N'am să mă uit niciodată la tine fără să doară, am să creez păpusi de lemn care să ne joace rolurile si am să stau pe'un scaun, in primul rind, analizind, cu ochi critic, abaterile, contrazicerile, naivităţile, firimiturile din care ne chinuim să construim ceva rezistent, ignoranţa de a nu fi invăţat nimic pină acum, desi viaţa ne'a oferit atit de multe sanse.
Foile scenariului vor sta pe scaunul din stinga, asteptind, aliniate si frumos scrise, verdictul. Iar mina mea dreaptă, cu scris tremurind si nervos, va trasa, cu rosu sălbatic, nota patru.
Adică restanţier, se cer imbunătăţiri in ceea ce priveste dialogul si decorul. Iar actorii, actorii sint total nepotriviti. Trebuie să renunţăm la unul din ei.

11 comentarii:

Cos spunea...

actorii sa mearga la scoala de actorie, scenaristul sa se mai gindeasca, regizorul sa ia o pauza. Decorul e cel mai usor de schimbat. Magazine sint destule.

Unknown spunea...

Se pare ca ti-am dat degeaba cartea!!

zenobia spunea...

Cos, nu's de acord.

Tudor, ai răbdare! cartea am terminat'o, mulţumesc!

Unknown spunea...

Deja? Ti-a placut??

zenobia spunea...

nu am putut să o las din mînă. mulţumesc.

Cos spunea...

De ce?

zenobia spunea...

pentru că tu nu ai văzut piesa, nu ai citit scenariul şi nici nu i'ai privit pe cei doi actori. altfel, mi'ai fi dat dreptate.

Cos spunea...

Păi vezi, dacă explici, e simplu: ai dreptate!

zenobia spunea...

Cos, nu pari prea convins:P

Cos spunea...

Tu ma convingi usor.

zenobia spunea...

nu îmi place cînd se întîmplă asta. ce'i drept, în cazul de faţă nici nu se putea altfel.