miercuri, 9 iunie 2010

cioburi, firimituri, pietricele cu somn

perdelele sînt nervoase şi se umflă cu vînt , cu tendinţa neascunsă de a mă ataca, de a mă prinde între firele ei şi acolo, cu palele de vînt, să mă ghemuiesc aşa cum dorm copiii, să aştept să mă dizolv, bucată cu bucată, degete, umeri, genunchi,nas, cuvintele cu care sînt căptuşită pe dinăuntru, uite aşa, să devin o dispersie de solid în gaz, solid de dimensiunea unor nanoparticule, atît de fine, aproape imperceptibile,nu m-ar simţi niciun om în timp ce m-aş aşeza lîngă ei, să-i ascult.

îmi cască somnul pe suprafaţa zgronţuroasă a zaţului păstrat pentru ghicitul viitorului degetului mic de la mîna stîngă, aşa se întîmplă cînd nu ascult de alarmă, cînd adorm spre dimineaţă, somn greoi asemenea unei stînci, de rămîn amprente de somn mult timp prin mine, poate în tramvai se va apleca cineva asupra mea şi-mi va culege o firimitură chiar de pe umăr.

de nu m-ar chema trotuarele şi orarele, aş putea alinia cuvinte alandala o bună bucată de timp. îmi pare rău că nu mai am poveşti, deşi aşteaptă contururile lor doar momente potrivite de luciditate a imaginaţiei.

gata, mă las pradă perdelei.

42 de comentarii:

lidul spunea...

firimitura din ce?

zenobia spunea...

firimitură din mine, nu ştii cît de uşor ne împărţim, chiar şi fără intenţie?

lidul spunea...

firimiturile sunt ceea ce ramane dupa ce ne impartim...

zenobia spunea...

uneori împărţim doar firimituri, ramînînd tot noi. alteori, împărţind firimituri, rămîne gol.

lidul spunea...

alteori...degeaba impartim...nu?

zenobia spunea...

nu ştim niciodată dacă e degeaba. singura scăpare e să putem crede că nu. că fiecare firimitură contează.

lidul spunea...

pentru cine conteaza?

zenobia spunea...

pentru oamenii care culeg firimiturile. pentru unii. uneori, însă, nici măcar nu decizi tu dacă le dai sau nu.

lidul spunea...

si daca culegi firimituri, ce nu sunt pentru tine, si le-ai asezat pe propriul portativ pentru a da ritm melodiei tale si tu consideri imbinarea ca fiind perfecta, pentru tine,...asta ce te face?

zenobia spunea...

cum ştii că nu-s pentru tine?
şi dacă e aşa, dacă ai dreptate, asta te face...un arici.

lidul spunea...

din pacate, da, sunt un arici, pentru ca am lasat in locul firimiturilor cateva ace..

zenobia spunea...

de ce spui din păcate? au şi acele rostul lor. aşa o fi fost să fie.

lidul spunea...

poate, mai bine ramaneau la mine, puteam sa las altceva in urma, niste firimituri, la randul meu...

zenobia spunea...

poate ai să laşi altcuiva.
în plus, nu mai poţi schimba ce a fost. doar să înveţi ceva.

lidul spunea...

poate o sa citesti despre mine in ziar, la un moment dat, la o sectiune anume, <>

zenobia spunea...

eu nu citesc ziare. şi chiar dacă, din întîmplare, la momentul respectiv aş face-o, crezi că aş şti că e vorba de tine?

lidul spunea...

da, "arici, urgent...cumpar ace"...cati arici cunosti care sa vorbeasca?

zenobia spunea...

am cunoscut cîndva unul. acum, nu.
şi ce să faci cu acele? nu-i mai bine fără ele?

lidul spunea...

hmmm...arici fara ace? nu...acele imi aduc aminte de multe, si daca sunt acolo imi vor scurtcircuita mereu gandurile...

zenobia spunea...

păi ai putea renunţa cu totul, ai putea să nu mai fi arici.

lidul spunea...

nu pot sa nu mai fiu ce mi-a fost dat sa fiu.

zenobia spunea...

doar pentru că cineva te porecleşte arici, nu înseamnă că şi eşti.

lidul spunea...

si de ce m-ar porecli?

zenobia spunea...

din joacă.

lidul spunea...

atunci, lasa-ma sa fiu un arici.

zenobia spunea...

depinde de mine?

lidul spunea...

nu stiu, depinde? dispui de asemenea puteri?

zenobia spunea...

cînd se joacă, omul poate avea orice putere. pentru tine, însă, nu răspund eu. deşi, mai demult, am spus şi eu cuiva "ariciule".

aidul spunea...

si a devenit arici?

zenobia spunea...

în joc, da. apoi nu ştiu ce s-a întîmplat cu el.

aridul spunea...

era un el?

zenobia spunea...

mi se pare absurdă întrebarea. da, a fost un el.

ariciul spunea...

intotdeauna trebuie sa fie un el sau o ea

zenobia spunea...

aproape fără excepţie. e firesc să fie aşa, nu?

zenobia spunea...

P.S.: eşti şi tu un arici?altul?

lidul spunea...

da, asa e...

lidul spunea...

da, asa e...

zenobia spunea...

nu se mai înţelege pentru care anume frază este răspunsul ăsta al tău.

lidul spunea...

nu mai stiu ce sunt...

zenobia spunea...

tu crezi că ştie cineva? eu cred că rostul minim al unor întîmplări este să ştim măcar cum NU suntem.
şi tu nu (mai) eşti arici.

lidul spunea...

atunci definim totul numai prin excludere?

zenobia spunea...

nu totul, şi nu spun că aşa e cel mai bine. dar e o perspectivă.