luni, 19 octombrie 2009

răzgîndire

Se pregătise pentru o duminică nuanţată de o pensulă fără prea multe opţiuni: gri închis, gri lucios sau gri murdar. Scosese şosete flauşate, pusese de ceai, deşurubase un bec ars, controlase din nou caloriferul (inutil), alesese leneş o carte cu coperte, cum altfel, decît gri.
Un gînd nu'i dădea pace, poate gri'ul ăsta se va dovedi a fi molipsitor, va intra în ţesături, în ghete şi pantofi, în genţi şi serviete, în vopseaua tramvaielor şi a metrourilor, în sticla vitrinelor, în varul pereţilor, în saltele, în legume şi fructe, în tapiţeria scaunelor, în frunze,în cărţile anticarilor, pătrunzînd apoi în pielea oamenilor, uniformizînd tenuri şi pete, ascunzîndu'i cu dibăcie nu numai unii de alţii , ci şi de ei inşişi.
Un glob pămîntesc ca o bucată de noroi,mîini cenuşii căutînd în eter fragmente de care să'şi agaţe nebunia, un cer fără nume şi sunete de gol.
Tremurînd, Ania deschise uşa şifonierului, trase pe trupul ei subţire fusta înflorată şi haina verde crud, agăţă cercei violeţi şi o eşarfă multicoloră, scoase limba potenţialei lumi făr' de culori şi ieşi în stradă, sub cupola ploii, fără umbrelă, dar atît de vizibilă încît stîrni zîmbete discrete.
În faţa teatrului aştepta multă lume, umbrele de tot soiul, cuvinte în zboruri largi, dinăuntru ivindu'se o lumină aurie, puternică şi caldă, spre care Ania păşi cu încredere.

6 comentarii:

mosu spunea...

e mult mai bine asa.... :)

zenobia spunea...

oare?

delaskela spunea...

''umbrele de tot soiul, cuvinte în zboruri largi, dinăuntru ivindu'se o lumină aurie, puternică şi caldă...''- ce imagine, ce splendoare tacuta

zenobia spunea...

ce mai pot spune eu? mulţumesc.

laura s. spunea...

he he ce m-am speriat la inceput!

zenobia spunea...

Laura, şi'apoi ai zîmbit, nu? :)