duminică, 4 octombrie 2009

scoicile, castanele şi nisipul dintr'un serveţel

nimeni pe străzi.
ferestre şi uşi închise peste pustiu.
o alee cu castane dezbrăcate đin căsuţele lor ţepoase
o alta cu melci înfăşuraţi în tăceri groase şi călduroase
apoi , în sfîrşit, marea.
nisip umed şi tare, amprente de pescăruşi pe suprafaţă
scoici zgribulite şi ciudate
o mare rea, în rochie verde închis, accesorii metalice, trenă din dantelă spumoasă
vînt ce'a găsit liber la mine'n suflet, cît aş fi vrut să urlu mai tare decît el.
nu ştiu cum să scriu despre marea din octombrie fără să mi se pară cuvintele fade.
nu mi'a ajuns, îi vreau înapoi vuietul, răceala, furia cu care gusta din nisip.

2 comentarii:

mosu spunea...

eiii.... daca ai fost la mare in weekend cred ca ai prins cele mai zgribulite zile din ultimele patru luni...
saptamana trecuta a fost ca vara, mai putin aglomeratia estivala...

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, exact, zile zgribulite şi frumoase :)