duminică, 3 octombrie 2010

cotidian, fuga în el

Rătăciri pe străzi aglomerate şi obosite, o aproape evadare pe autostradă, reîntoarcere în parc luminos, cu alei şerpuitoare şi băncuţe privind spre lacul pe care răţuştele creau miraje apoase, întrecându-se cu o barcă de hârtie, iar noi mergeam ca racul.
Piesă de teatru alb-negru,cu planuri paralele şi schimbări bruşte de situaţie, cu semn de întrebare asupra a cât de noi înşine suntem până la urmă, dincolo de conjuncturile pe care ni le serveşte viaţa şi de regulile pe care trebuie să le urmăm.
Frig, multe ţigări, planuri.
Kumm (a fost) în Lăptărie : zgomot, oameni tăiaţi în bucăţele de fumurile groase, dans cu sufletul, apropieri, depărtare de sine şi cumva nepăsare benefică pentru trecut în timp ce prezentul se trăieşte aproape, disecat atât de minuţios din trompa unui saxofon plin de pasiune.
Spre dimineaţă, pijamale călduroase şi dureri de cap.

Niciun comentariu: