n-ai să mă iubeşti, degeaba tot cauţi instrucţiuni, un singur lucru lipseşte şi e demult scos din circuit, asemenea maşinilor uzate, adunate toate la marginea oraşului, bune de-acum pentru tabla ce îmbracă caroseria. nu ştii cum pentru că eu nu vreau, doar nu am să-mi las capul să se sprijine cu încredere de umerii tăi, şi nici sufletul să tremure în faţa ochilor curioşi , n-am să scot de sub peticele de praf visările şi piesele imaginate.
n-ai să mă iubeşti, de dedesubtul cărnii stau la pândă, tremurând, aricii. şi-au să te înţepe până ai să pleci, aşa cum ai venit, gata de orice, stăpân pe tine, dar nu şi pe mine, cea adormită deocamdată dar mereu cu ochii deschişi în faţa pericolelor. poate crezi că spun minciuni, doar pentru a te testa, dar n-ai să mă iubeşti, pentru că nu ai leac nici pentru şotron, nici pentru verde, nici pentru plastelină, în care mi-am lăsat, rând pe rând, cuvinte tremurânde.
n-ai să mă iubeşti aşa cum poate nici nu ai să mă urăşti, depinde doar până unde ţi-ai stabilit parcursul nevoii de a mă cunoaşte.
dacă eu te iubesc? s-a trezit un arici, îl simt în palma stângă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu