o pernă stă strâmb, pe diagonala saltelei iluminată palid de către veioza pitică, imprejurul căreia s-au adunat la taifas o sosetă, un papuc si o carte. se vorbeste, in soapta, de vizitele nocturne ale unui necunoscut si de ecoul vocii sale, rămas mult prins in asternuturi, chiar si după plecarea sa.
perna ascultă cu atenţie si se apropie de marginea scundă, vrea să-si dea si ea cu părerea, doar ii poartă parfumul pe faţa inflorată.
luni, 18 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
nu am reusit sa ne mai scriem. sper ca esti bine. te citesc in continuare cu mult drag.
sunt bine, îmi pare rău că s-a nimerit aşa.s-au tot întâmplat lucruri. şi eu te citesc cu drag, de asta mi se pare că, într-o anumită măsură, chiar ne scriem.
:) ce frumos!
Laura, mulţumesc. bine ai revenit:)
Trimiteți un comentariu