Zi descumpănitoare, cu tot soarele ce s-a decis să-i dea toamnei o culoare mai vioaie, cu un afiş ce împiedică funcţionarea gazelor cam până la prânz, deci şi funcţionarea mea, aceasta necesitând cel puţin trei căni cu cafea pentru a se balansa prin dimineaţă.
Bancomatul nu merge, dar banii sunt suficienţi pentru o cafea cu lapte din brutăria unde miroase cald a plăcinte cu brânză si mere şi unde am stat la coadă înconjurată de-o ceată de copii îmbrăcaţi în alb şi albastru, gălăgioşi şi înfometaţi, privind cu bucurie vitrinele pline. E bună cafeaua, ziua e lumină gălbuie ce are puterea de a încălzi un pic mai profund, numai să mă plimb mai mult, cu sentimentul că oraşul nu-mi aparţine şi –l voi privi, deci, cu ochi străini. Zâmbesc, retrospectiv, gândurilor de azi-noapte, când somnul nu se lipea de mine şi de M., iar ea mânca cu poftă un ardei gras, ronţăind şoriceşte, iar eu, râzând, îi spuneam că de are să înghită şi seminţele, vor creşte nişte ardei mici, poate chiar din inimă.
Aş vrea să pot fi asemenea toamnei ăsteia, să-mi port stările pe dinafară şi să-mi permit să fiu capricioasă, fără să ţin cont că unii oameni nu au cizme de cauciuc şi nici umbrele rezistente pentru a trece prin furtunile mele. Aş vrea să scriu toate acestea pentru tine, dar dacă pot spune ceva cu certitudine, spun că prezenţa ta e o permanentă ceaţă, indiferent de buletinul meteorologic.
Mă îmbrac şi plec, în casă e prea frig, diseară, după paharele cu vin, poate voi şti cum să scriu despre tine, chiar şi aşa, din bucăţi de nori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
''Zenobia Cînd trece ea cu picioarele alea desculţeşi subţiri întunericul se dă respectuos la o parte pentru a lăsa drum deschis ubicuităţilor ei nocturne dintre cele mai neaşteptate În copilărie era somnambulică într-un chip aparte fără ca acest detaliu să treacă cu totul neobservat Însă ubicuitatea mediumnică a Zenobieiţine mai mult de domeniul clarităţilor haotice Cu piatra de mii de ani cu care îşi aprinde focurile fragile dintre degete ea este un element important în conţinutul de plumb al logodnicilor Ea se supune fărăşovăire instinctelor ei de eclipsă generoasăşi imparţială Orice s-ar spune ea este o clarvăzătoareşi o clarvisătoare Ea vede clar pînăşi în labirintul celui mai complicat întuneric Uneori visează atît de frumos că purşi simplu începe să picteze prin somn autoportrete postumeşi naturi moarte antumeşi toate sînt cît se poate de fireşti Cînd se visa statuetă de gheaţă cu palme de argintşi amprente de zăpadă Zenobia nu se trezea Continua să doarmă într-un chip straniu se ridica din pat dormea îşi căuta patinele înşifonier visaşi le punea cu grijă dormea visaşi începea să patineze cu voluptate pe suprafeţele adînci ale oglinzilor din casă Patina fără să înceteze să doarmă patina dormind fără să înceteze a se visa statuetă de argint cu braţe de zăpadă şi amprente de gheaţă patina ca şi cum acesta ar fi fost singurul scop al vieţii ei patina dormea visa pînăcînd şi ea şi oglinzile oboseauşi atunci se oprea visa îşi descălţa patinele dormea se aşeza în pat pentru a continua să patineze în visul în care era o statuetă de gheaţă care patina pe o oglindă de argint Dimineaţa cînd se trezeaşi mergea la oglinzi pentru a-şi culege ultimele frînturi de vis de pe pleoape Zenobia găsea pe feţele lor urmele a două-trei cuvinte dintr-o limbă necunoscută care îi ajungeauşi cu care putea să spună orice Adoraţia este pentru ea suprafaţa profundă a lucrurilor Paginaanterioară Cuprins Paginaurmătoare
Orice s-ar zice Zenobia este una din marile păstrătoare ale dragostei pe pămînt O păstrează în fiece gestşi privire în fiecare poem al iubitului dar totuşi locul ei preferat de păstrare a dragostei rămîne o pagină anume din cartea de o stranie frumuseţe scrisă după chipulşi asemănarea ei.''
Iulian Tănase – IUBITAFIZICA
Trimiteți un comentariu