desenează-ţi aripile

Georgica Mărgica mi-a dăruit aseară, purtând noii ei pantofiori roşii, o carte, o carte pentru copii , cu puţine cuvinte şi multe ilustraţii, pe care am răsfoit-o repejor în gangul semi-luminat , încercând să-mi maschez emoţia unui asemenea gest. Povestea începe,firesc, cu un copil ce desenează pe-o foaie de matematică un înger, unul mai atipic am putea afirma, cu ghemuri încâlcite pe post de codiţe, cu ochi-peşte, dresuri dungate şi rochiţă înflorată. Ei bine, însă, îngerului îi lipsesc aripile, pe care şi le cere singur, însă îl roagă pe copil să nu fie din cele clasice, cu pene, deoarece sunt incomode şi, de asemenea, nu se mai poartă.
Copilul ia culoarea albastru şi desenează aripi cu valuri înspumate,crabi,scoici şi steluţe de mare. Creionul verde împleteşte fire de iarbă cu păpădii, gâze şi lăcuste, soarele se face panglici în vârful galbenului, iar după ce le încearcă şi pe acestea îngerul primeşte pentru probă aripi din crengi înflorate, o minunăţie a culorilor vesele şi a petalelor,sepalelor,caliciilor şi păsărilor cu pene înfoiate. Vine şi rândul fulgilor de zăpadă, dar parcă îngerul tot nu-şi găseşte aripile potrivite, aşa că copilul îi creionează umbrele mâinilor sale şi literele alfabetului. La sfârşit, singura idee care îi rămâne este aceea de a confecţiona nişte aripi din hârtie albă cărora la adaugă, pur şi simplu , nişte pistrui.
Iar îngerul îl ia în braţe şi zboară amândoi, cu aripile cele noi şi pistruiate.
Cumva, povestea m-a dus cu gândul la (in)existenţa aripilor fiecăruia dintre noi. Cred că mulţi le-am tăiat încă înainte de a le cunoaşte , pentru că nu am ştiut să fim altfel fără sentimentul de excludere. Şi mai mulţi le ţinem ascunse bine, legate strâns de spinare şi camuflate de haine, uităm de ele şi cu greu ne dezbrăcăm în faţa celui apropiat, pentru a-l lăsa să vadă cum arată şi ce putem face cu ele. Puţini oameni le folosesc să zboare, sub toate înfăţişările pe care le poartă acest cuvânt,iar pe aceşti oameni aş vrea să îi întreb cum se capătă simplitatea acestui gest, uşurinţa de a părea totul firesc şi clar.
Da, asta aş întreba eu, cu aripile agăţate pe un umeraş.