miercuri, 3 noiembrie 2010
poate că
gust de rugină. uneori se întunecă brusc, oricât de multe lumini aş aprinde şi oricâte gânduri bune aş avea, uneori pare că frica are să învingă şi-are să închidă tot ce poate să fie încă. mă pricep să îndepărtez oameni, să tac , să mă încrunt, să plec, să mă mototolesc şi să strâng din pumni, dar nu pentru a schimba, ci pentru a mă resemna.iar scuza de a fi om s-a învechit, de undeva trebuie să apară o schimbare, nu? să crape toată tăcerea ce mă acoperă ca o apă neagră şi asemenea unui convalescent, să încep, prin paşi mici şi cu răbdare, să simt din nou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
cee frumos scrie fat'asta !!
Trimiteți un comentariu